Adio celui mai bun antrenor al nostru din toate timpurile, Dumitru Dumitriu, care ne-a părăsit din cauza unui infarct suferit după retragerea sa din funcția de președinte al

dio celui mai bun antrenor al nostru din toate timpurile, Dumitru Dumitriu

Cu inimile cernite de durere și cu un profund sentiment de pierdere, ne luăm rămas-bun de la cel care a fost nu doar un antrenor excepțional, ci și un om deosebit – Dumitru Dumitriu, omul care a lăsat o amprentă de neșters asupra istoriei fotbalului românesc. Ne-a părăsit în urma unui infarct suferit la scurt timp după retragerea sa din funcția de președinte al clubului, iar vestea a venit ca un trăsnet pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au admirat.

Născut pentru a înțelege fotbalul la un nivel profund, Dumitru Dumitriu – sau „Țiți”, cum îi spuneau cu drag jucătorii și colegii de breaslă – a fost un simbol al seriozității, al pasiunii și al devotamentului față de sport. A condus echipele cu o eleganță rară, fiind întotdeauna o prezență calmă, echilibrată, dar fermă în vestiar și pe marginea terenului. Pentru el, fotbalul nu era doar un joc, ci o artă pe care o șlefuia cu migală zi de zi, antrenament cu antrenament.

Ca antrenor, Dumitriu a fost un strateg vizionar, un tactician fin și un mentor pentru generații întregi de jucători. A obținut performanțe remarcabile la nivel național și internațional, ducând echipele sale în competiții europene unde România a fost reprezentată cu cinste. Sub conducerea lui, jucători talentați și-au atins potențialul maxim, iar cluburile la care a activat au cunoscut perioade de glorie și respect.

Mai presus de trofee și victorii, Dumitru Dumitriu a fost respectat pentru omenia sa. Știa să fie exigent, dar și înțelegător. Știa când să ridice vocea, dar mai ales când să asculte. Pentru jucători, era ca un părinte – mereu aproape, mereu gata să dea un sfat bun sau să ridice moralul echipei în momentele dificile.

În ultimele luni, după retragerea din activitate, își dorea să petreacă mai mult timp cu familia și să se bucure de liniștea meritată după o viață de muncă dedicată fotbalului. Din păcate, destinul a fost nemilos și l-a luat dintre noi mult prea devreme.

Plecarea sa lasă un gol imens în inimile noastre, dar moștenirea lui va dăinui. Ne vom aminti mereu de el ca de un titan al fotbalului românesc, un om care a trăit cu demnitate și a murit cu onoare, în slujba pasiunii sale.

Odihnește-te în pace, Maestre! Nu te vom uita niciodată